+40 238 534 173

Din Satu-Nou, cu drag!


Din Satu-Nou, cu drag!

M-am născut în comuna Padina, Satu-Nou cu aproximativ 65 ani în urmă. Pentru mine, ca și pentru mulți alți consăteni, această localitate este raiul copilăriei noastre, este locul unde ne întoarcem cu drag până la sfârțitul zilelor. Îmi aduc aminte mereu de o întâmplare de demult, când o fată din vecini, trimisă cu forța la Brașov pentru a îngriji un nou născut, scria cu disperare părinților ei să o aducă acasă pentru că, citez: “mi-e dor și de nalba de pe șanț”.

Fiecare pădinean, fie el muntean sau cojan plecat în lume, are, sunt sigur, felul lui de a-și manifesta dorul și afecțiunea față de ținuturile natale. Eu am de zeci de ani același ritual. Mă opresc la casa părintească, astăzi locuită numai de sora mea, o fiică destoinică a acestei localități, fostă profesoară și directoare de școală, unde “dau roată” grădinii salutând și mângâind din priviri pomii, butucii de vie, tufele de trandafiri. Merg apoi în casă, parcurg fiecare cameră, cu toate obiectele dragi și numai după aceea mă așez la masă și stau la taifas cu sora mea până târziu în noapte. Tot ce se întâmplă în sat este trecut în revistă: cine s-a născut, cine s-a căsătorit, cine a dispărut dintre cei vii etc.

Când eram mai tânăr obișnuiam să plec cu mașina, însoțit de familie sau nu, prin împrejurimile Satului-Nou, despre care am cele mai vii amintiri. Mergeam spre pădure, altădată și acum o mândrie a Padinii, o luam pe Drumul-Pădurii până la fosta vie a CAP, un domeniu care amintește de priceperea și hărnicia locuitorilor pădineni și conduceam mai departe depănând amintiri: “ Aici pe dreapta erau bălțile lui Bodroș unde vara puneam cânepa la topit sau aduceam vitele la păscut, aici am ajuns la Balta Mare de la Drumul Buzăului, aici a fost cândva conacul lui Manda și al bărbatului ei, ciobanul Ion Șchiopul, coșmarul micilor păstori de vite. Mă întorceam spre Padina pe alt drum vizitând locul cel mai drag al copilăriei mele-via familiei noastre-2 ha de teren împărțite de bunicul din partea mamei  în mod egal, lui și celor 3 fete ale sale. Aici aveam și o căsuță unde abia așteptam să dormim pe vremea culesului de struguri.

Altădată mergeam pe partea cealaltă a satului, de-a lungul islazului comunal, care altădată avea sute de hectare și era împrejmuit de o lizieră de pădure, locul preferat de servit prânzul și de odihnă al truditorilor câmpului. Părăseam islazul și ajungeam la vestita Baltă a Zefirei (o cunoscută moșiereasă a locului) de unde ne coseam vara papură și stuf pentru trebuințele gospodăriei.

Mereu am în minte Padina copilăriei și adolescenței mele. De aceea nu am uitat-o nici când preocupările și viața m-au dus pe alte meleaguri. Prin anii 90 mi-am scris și am susținut la Academia de Studii Economice, București, teza mea de doctorat, intitulată „Mutații în structura sortimentală a mărfurilor oferite în mediul rural în condițiile economiei de piață” în care un capitol este dedicat specificului activităților de comerț din comuna Padina. Am propus atunci înființarea unor sisteme integrate, producție agricolă-comerț, care să valorifice prin lanțuri zonale de unități proprii tot ce se produce în culturile agricole și în gospodării (unde fermierii și micii producători individuali dețin acțiuni în firma de comerț). Mă bucur să constat că în prezent sunt în țară asociații de ferme agricole cu unele începuturi de lanțuri de magazine proprii.

Închei prin a vă asigura că am o considerație profundă pentru fiii satului (cadre didactice, cadre medicale, personal administrativ și de conducere din Primărie și alții) care, după studii, s-au întors în localitate pentru a contribui la dezvoltarea și modernizarea așezării și, bineînțeles, la creșterea bunăstării consătenilor.

 

Cu salutări și urări de bine!

 

Profesor universitar doctor Mihai Papuc