+40 238 534 173
INFO COMUNA > ISTORIE

Şcoala (1832-1921)


     Şcoala şi biserica au constituit suportul spiritual al satului tradiţional din secolul al XIX-lea. Într-o vreme în care locuitorii satului nu obişnuiau să-şi dea copii la învăţatură, biserica, prin preoţi şi dascăli, a oferit posibilitatea revelaţiei divine prin cunoaştere şi, totodată, un cadru modest pentru a învăţa carte în mediul rural.      Vechea biserică Sf. Nicolae, sfinţită la 13 septembrie 1835, a servit din toamna aceluiaşi an ca lăcaş de învăţatură, în tinda acestei biserici, prin grija postelnicului Costache Vernescu, funcţionând prima şcoală din Padina, menţionată şi de Fr. Dame în lucrarea “Recensământul copiilor de vârstă şcolară din comunele rurale”, apărută la Bucuresti în 1894.      Dacă prima şcoala a satului întemeiat pe noua vatră  la 1832, a funcţionat la biserica Sf. Nicolae, primul învaţator este atestat şase ani mai târziu, în 1838, în persoana lui Panait Ioan, din satul Macoveiu, de 29 de ani, inclus în “Catalogul candidaţilor hotărâţi de învăţatori pe la sate în judeţul Buzau (1 august 1838”). Şi-a ocupat postul în anii 1839-1840, în baza unui examen organizat de Eforia Şcoalelor, el figurând în “Catalog al candidaţilor egzaminaţi cu prilejul egzamenului dat 1839-1840” (29 iulie 1840).      Pentru satul secolului XIX, şcoala s-a dovedit o instituţie omniprezentă de la întemeierea pe noua vatră, având aceeaşi vârstă cu biserica Sf. Nicolae (1835). De la primii elevi din “tinda bisericii”, până la zecile de elevi din şcoala modernă construită la 1896, s-a parcurs un secol de educaţie şi spiritualitate pe aceste meleaguri, şcoala având în perioada 1835-1921, acel prestigiu deosebit care a făcut din primii învăţatori, veritabili apostoli ai ştiinţei de carte în lumea satului tradiţional.